Decizia Comisiei de Apel pentru acordarea licenței a venit ca o găleată cu gheață vărsată pe spiritul încins al celor care vedeau o salvare in-extremis, chiar mistică, a Rapidului. Echipa cu „porțile deschise peste tot” n-a primit licența pentru sezonul viitor al Ligii I și alunecă pe toboganul neputinței și al viitorului incert. Întrebările se succed în același ritm cu nedumeririle. De ce Bistrița a luat licența și Rapid nu? Cine este de vină pentru starea în care s-a ajuns? Ce se întâmplă în continuare și unde va ajunge Rapid, în Liga 2 sau mai jos? ProSport încearcă să răspundă în rândurile care urmează la aceste dileme care macină orice suporter rapidist.
Bistrița a mai adus semnături noi la Apel
Vestea cea mai surprinzătoare a sfârșitului de săptămână: Gloria Bistrița a primit licența pentru Liga I. Deși se știa că ardelenii nici măcar nu au mai făcut apel, lucrurile au stat cu totul altfel. Cum a fost posibil? Simplu: Gloria s-a mișcat mult mai repede decât Rapid sau „U” Cluj, echipe aflate și ele în insolvență, și a avut aprobat in instanță planul de reorganizare la termenul impus de regulament (până pe 31 martie). Echipa lui „Tata Jean” și-a înregistrat dosarul la Tribunalul Bistrița Năsăud pe 7 ianuarie, iar pe 28 martie avea planul de reorganizare aprobat (în aceeași zi!) atât de creditori, cât și de judecătorul sindic.
Rapid a înregistrat pe 3 decembrie 2012 dosarul la Tribunalul București, i l-au aprobat creditorii pe 31 martie și abia pe 17 mai e „cântărit” de judecătorul sindic.
Conform unui audit oficial al Consiliului Suprem al Magistraturii, gradul de încărcare al unui judecător la Tribunalul Bistrița Năsăud a fost de 900 de cauze în anul 2011. La Tribunalul București, în aceeași perioadă, cifra corespunzătoare e de aproape 1500! Dincolo de cifre, există și o altă realitate: în orașele mai mici sistemul relațional este mai bine dezvoltat.
De ce totuși Gloria nu a primit licența la prima instanță, atât timp cât s-a încadrat în termen? N-a avut planul semnat de toți angajații (creditori) față de care avea datorii. La Apel, consilierul juridic Cristian Stanciu, vicepreședinte al clubului, a venit și cu documentele respective. „I-au convins pe jucători să semneze după ce au trecut în plan inclusiv primele ce le erau cuvenite”, vine răspunsul de la AFAN. Bistrița, o echipă cu datorii incredibil de mari și de vechi față de angajați, este însă retrogradată din punct de vedere sportiv și n-are cum să rămână în Liga I!
„Blana ursului din pădure”
În continuare, Rapid mai deține o cale de atac, la Tribunalul Sportiv de la Lausanne, însă are nevoie de vreo 30.000 de euro, iar șansele de reușită sunt aproape nule. Nici varianta unei mâini întinse de federație nu are suport. FRF s-a delimitat de acest caz printr-un comunicat oficial care precizează sec: „Comitetul Executiv nu are atribuții în ceea ce privește sistemul de licențiere a cluburilor”. Totuși, pe 11 martie 2013, același organism anula licența pentru liga secundă, sezonul 2013-2014, „la cererea reprezentanților cluburilor Ligii a 2-a din CEx”. Rapid se prăbușește în cazanul micilor speranțe, însă este greu de precizat cât de jos va ajunge. Teoretic, în liga secundă, practic oriunde. Pe 17 mai, judecătorul sindic va analiza planul de reorganizare aprobat de creditori, însă acesta este construit pe realitățile financiare ale Ligii I. Rapid a calculat la venituri inclusiv drepturile TV din sezonul viitor, un fel de „blana ursului din pădure”.
Echipa retrogradează, jucătorii pleacă liberi
În aceste condiții, judecătorul fie o obligă pe administratorul judiciar Cristina Andronache să o ia de la capăt, cu întocmirea altui plan de reorganizare (plus etapele aferente), fie declară falimentul societății. Oricare dintre variante este devastatoare. Prima înseamnă renegocieri și frustrări cauzate de banii puțini ce rămân de împărțit, a doua este echivalentă cu „punct și de la capăt”. Adică exact ce a făcut Poli Timișoara, care joacă în liga a cincea. Foarte important: Rapid nu se poate baza nici pe încasarea unor bani din vânzarea jucătorilor. Mulți dintre fotbaliștii actuali și-au pus în contract clauze izbăvitoare: dacă echipa retrogradează, pot pleca liberi de contract!
În fine, există și o luminiță, chiar dacă efemeră. Salvarea poate veni de la un investitor care să acopere deficitul financiar și să ajute echipa să promoveze după numai un an de ligă secundă.
FRF, justiție, Copos…
Mulți suporteri încă se întreabă cine este vinovat pentru situația în care a ajuns Rapid. Din club, săgețile sunt aruncate oriunde în altă direcție. „Federația ne-a spus că trebuie să avem un plan de reorganizare aprobat până pe 31 martie. Creditorii l-au aprobat, dar nu ni s-a precizat că trebuie validat și de judecătorul sindic”, este una dintre explicațiile jenante venite dinspre Grant. A doua țintă este Tribunalul București, aici pe undeva cu acoperire. Administratorul judiciar a solicitat expres, în scris, pe 8 martie (document 104/06.03.2013) ca judecătorul sindic să se pronunțe cât mai repede asupra contestațiilor și să acorde un termen care să nu afecteze calendarul de licențiere, însă justiția și-a urmat cursul ei, fără să țină cont de patimile Giuleștiului.
În fine, mai există o persoană în toată această ecuație, singura care deține răspunsul la întrebarea legată de problemele „vișiniilor”. Numele său: George Copos. Un om de afaceri abil, renumit pentru modul în care își gestionează societățile, Copos nu putea duce Rapid în această situație decât într-un singur mod: voit! De ce? Răspunsul este numai la el.
Universitatea Cluj este programată pe 22 mai la tribunal pentru aprobarea planului de reorganizare, însă are aceelași probleme ca Rapid
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER